Flacăra de pe pervaz
Flacăra de pe pervaz
Dincolo de geam e toamna mohorâtă,
Un cer de plumb ce umbrele-și așterne,
Dar pe pervaz, de friguri neatinsă,
O taină caldă, vie, se discerne.
Un roșu aprins în liniștea de gri,
O înflorire ce sfidează norii,
Un puls rebel ce nu se vrea a ști
Că vântul rece și-a trimis fiorii.
E-o mărturie-n fiece petală,
Că viața știe frigul să-l înfrunte,
Și-n ceața deasă, palidă și goală,
Mai naște o speranță peste munte.
Când lumea tace-n frunze de aramă,
Ea arde blând, ca un tăcut descântec,
Să ne-amintească, dincolo de toamnă,
Că frumusețea poartă-n ea un cântec.
22.10.2026
R.V.D.

Comentarii
Trimiteți un comentariu